ISTORIC

 

 

Relieful si celelalte elemente ale cadrului natural au avut un rol important în  istoria si în viata oamenilor, ele oferind acestora nu numai conditii de  hrana si adapost ci si de aparare.                   

Firul istoriei localitatii se pierde în negura vremurilor .Primele asezari  omenesti apartin epocii neolitice. Urmele de viata iesite la iveala în diferite  puncte ale Cernatestiului, au stârnit de timpuriu interesul specialistilor. In anul 1927 Vasile Pârvan începe sapaturi arheologice în  Dealul Balaurului. Acestea au fost reluate în anul 1940 si continuate în  1942, 1943 si 1955 de catre academicianul Gheorghe Stefan care identifica aici  doua culturi neolitice: Boian si Gumelnita (anii 3000-2500 Î.Ch.- aspectul  cultural Aldeni II -Stoicani ).                  

Civilizatia de tip Boian este caracterizata prin olaria tipica împodobita  cu ornamente executate prin incizii cu motive preistorice meandrice si spirale.  Peste aceasta civilizatie, pe la anul 2500 Î.Ch. se suprapune civilizatia  de tip Gumelnita, care se deosebea de precedenta prin aceea ca ornamentele de pe vase erau incizate si pictate cu grafit .                  

In ambele civilizatii,oamenii lucrau cu unelte din piatra,cremene si os; traiau din vânatoare si agricultura, numeroase fiind resturile de animale din coarnele si oasele carora faceau diferite unelte. Oamenii din aceasta epoca  aveau adaposturile facute din gradele lipite cu lut amestecat cu paie si pleava.Credeau într-o divinitate feminina reprezentata plastic prin nenumarate  chipuri modelate în lut. Prin înfatisarea ei simbolica, aceasta  divinitate reprezenta zeita-mama, nascatoare a vietii, naturii si oamenilor.                  

Olaria tipica acestor culturi, vase întregi si fragmente ceramice, chipuri modelate din lut, unelte din piatra, silex si os ca: ciocane, cutite, topoare, dalti, razuitori, ace, sule, fusoiale, vârfuri de sageti din silex, se pastreaza astazi în Muzeul National de Istorie, Muzeul Judetean si la coltul muzeistic al Scolii Aldeni, ceea ce a mai ramas din fostul Muzeu Satesc Aldeni, organizat în anii 70, prin osârdia inimosului profesor Cucu Ion, cedat prea usor Muzeului Judetean Buzau în anul 1994.                   

Pe la 2000 Î.Ch., indoeuropenii vin cu credintele lor, dar si cu arme si unelte superioare faurite din bronz, influentând civilizatia locala. O parte din vechii locuitori s-au amestecat cu învingatorii, organizându-si noi asezari mai aproape de zeii lor ceresti - pe Muchea Vulturului, Turtudau, obârsia Vaii Malului, Muchea Sapocii marcând începutul unei noi epoci, aceea a bronzului (Profesor universitar academician Gheorghe Stefan Raport preliminar asupra sapaturilor arheologice de la Aldeni, 1963). Triburile apartinând acestei culturi (cultura Monteoru) ocupau piscurile aparate prin pozitia lor naturala si îsi întemeiau activitatea prin îmbinarea celor doua ramuri ale economiei locale, cultura primitiva a plantelor si pastoritul.                   

In punctele Lunca Baiestilor si Podul Tabacului, academicianul Gheorghe Stefan descopera materiale din epoca bronzului atribuite culturii Monteoru, iar la circa 200m sud-vest de localitatea Baiesti, au fost descoperite materiale din a doua epoca a fierului. Pe dealul Turtudau a fost pusa în evidenta o asezare de suprafata si s-a descoperit un topor de bronz, cu taisul latit apartinând aceleiasi epoci.  ( E. Comsa - Studii si cercetari de istorie veche).                   

Obârsia Vaii Malului din Dealul Cernatesti a avut toate avantajele unei asezari omenesti, un loc retras, adapostit si aparat de primejdii. Numeroase fragmente ceramice, vetre de foc, oase si morminte atesta nu numai prezenta tracilor aici ci si nivelul lor mai înalt de civilizatie. Specialistii Muzeului de Antichitati din Bucuresti confirma înca din anul 1937 ca : "aceste fragmente ceramice dovedesc ca pe dealul respectiv se afla o statiune preistorica din epoca bronzului (circa 1600 ani î.Ch.) de acelasi fel cu cea de la Monteoru".( Gh. Paramon -"Cartea satului Cernatesti", dactilograma în 9 pagini).                  

Intr-un punct neprecizat, pe raza localitatii Cernatesti, a fost descoperit un topor din bronz iar pe Valea Malului un vas modelat în forma de "cizmulita", decorat într-o maniera specifica fazelor târzii ale culturii Monteoru . (Muzeul Judetean Buzau "Mica enciclopedie istorica" pag. 15-19, 21 si 35).                  

Urcând pe treptele istoriei catre era noastra, aflam alte urme care amintesc de continuitatea asezarilor omenesti în perioada geto-daca. Atât în vechile asezari ale epocii bronzului, cât si în Lunca Baiestilor si pe terasele mai joase ale Slanicului, s-au gasit vase de tip dacic, opaite din lut, tipare în piatra ce foloseau la confectionarea unor obiecte de podoaba, toate lucrate dupa o tehnica superioara epocii precedente. In anul 1971 a fost descoperit si dus la Muzeul Judetean de Istorie, tiparul din piatra cu patru matrite pentru confectionarea aplicelor din metal pretios, care a servit unor mesteri locali în primele secole ale erei noastre. Tiparul din piatra, vasul-cizmulita descoperit la Cernatesti si vasul tip "Askos" descoperit la Aldeni, au fost popularizate în presa locala, fotografiate pentru introducerea în diferite albume si carti postale, citate în diferite referate, articole si comunicari.                  

Dacii erau oameni harnici si se ocupau cu pastoritul, vânatul si cultura plantelor. Ei îsi faceau case din lemn, pamânt si piatra. Locuiau în zonele joase si cultivau luncile iar în timp de primejdie se refugiau în padurile ce ocupau aproape în întregime dealurile si platourile.     

             

In cursul mileniului I si în primele secole ale mileniului II, peste aceste meleaguri au trecut popoarele migratoare, tulburând localnicilor tihna si stricându-le rosturile. Au trecut pe aici gotii, slavii, cumanii, tatarii, ultimii având o prezenta mai puternica. Au fost gasite în pamânt resturi de cereale carbonizate ascunse în gropi, vârfuri de sageti metalice, monede straine, oseminte, ziduri, resturi de fortificatii, ceea ce atesta ca acest teritoriu a fost odinioara câmp de lupta. Nu întâmplator s-au pastrat prin traditie toponime ca Valea Tatarului; Putul Tatarului ori antroponime cum ar fi de pilda Coman - ce deriva de la cuman.                  

 Din punct de vedere al cercetarii istorice, merita o atentie deosebita Muchea Sapocii, mult rascolita în vechime de cautatorii de comori. S-au gasit aici vetre de foc, cioburi, resturi de ziduri, doua cisterne pentru pastrarea apei, captusite cu pereti de piatra ceruita si un gorgan de sub care a fost delimitat un mormânt jefuit - probabil al unei capetenii. Piatra nu putea fi adusa decât din albia Slanicului aflata la circa 2 km. distanta pe o panta foarte abrupta.                  

In satul Cernatesti, la iesirea torentului Valea Malului din Dealul Cernatesti se afla un rest de zid din piatra si caramida arsa numit "Zidul mut" deoarece nimeni nu stie cu precizie de unde si de când dainuieste. Acest zid,cu o grosime de 80 cm, are caramida si mortarul foarte rezistent. Dupa opinia unor specialisti ai Muzeului National (anul 1937) acest zid ar putea fi ramasita unei biserici din prima perioada a introducerii crestinismului în Dacia.                  

 Dovezi arheologice si toponime, ne atrag atentia ca aceasta zona a fost ocupata de geto-daci si apoi de dacoromâni, constituind asezari (sate) cu legaturi între ele, orientate în lungul Vaii Slanicului, pe unde a functionat totdeauna o cale de acces dinspre câmpie catre munte.                  

Navalirile popoarelor migratoare, distrugerile provocate de acestea, luptele îndelungate de aparare, au provocat serioase ramâneri în urma în dezvoltarea fortelor de productie ,în evolutia civilizatiei pe aceste meleaguri.